SUBIECT: Discriminarea persoanelor cu handicap

Buna, an 44 ani si un handicap gr.II din copilarie. In ciuda acestui handicap, am decis sa muncesc pentru a ma putea intretine. Nu vreau sa fiu o povara pentru nimeni. Inca pot sa ma deplasez, desi coloana mea e "varza". Lucrez intr-o firma ca operator calculator, si desi lucrez mult si bine, drepturile mele nu sunt aceleasi ca pentru colegii mei. Nici cand e vorba de program, nici cand vine vorba de salarizare. Desi de multe ori s-au facut glume proaste pe seama mea, cand am incercat sa vorbesc cu patronii mei, in loc sa fiu sprijinita, am fost si mai mult umilita si "pedepsita".Eu nu am dreptul la un program asemanator cu ceilalti colegi, cand e vorba de marire de salar mi se spune sec: bucura-te ca primesti de 1 kg de banane... Sa imi caut un alt loc de munca e dificil: varsta si handicapul sunt 2 lucruri care nu ma ajuta deloc. Nu vad nici o solutie.

Ce sa fac?

Buna Ionela.


Este trist si revoltator ce povestesti. Din pacate nedreptatea la care esti supusa nu are rezolvare, chiar daca legea te apara.

Daca faci reclamatie locul de munca tot ai sa-l pierzi daca lucrezi la o firma privata.

Persoanele cu handicap nu o sa fie niciodata egale cu celelalte. Chiar daca muncim mai mult, chiar daca suntem mai seriosi sau mai instruiti, mereu o sa ne lovim de rea vointa, superficialitate si nemernicie.
Sau cine stie, poate starea noastra de persoane cu handiap ne face sa fim mai putin toleranti cu cei din jur, sa avem impresia ca meritam mai mult si ca altora le facem o onoare ca suntem alaturi de ei.

Im relatiile cu altii suntem subestimati sau ne supraapreciem? Suferim o discriminare negativa sau dorim o discriminare pozitiva?

Sti ce e trist? Inainte sa vin la aceasta "serioasa" firma, am lucrat la "stat" (in sector bugetar), pe salar de mizerie. Cum firma cauta personal in regim "part time" am decis sa lucrez 4 ore la ei (dupa cele 8 ore la "stat"). dupa 1 luna au insistat sa merg sa lucrez "full time" la ei, erau foarte multumiti de mine: invatam repede, eram harnica, si ca intotdeauna, am vrut sa fiu buna in ceea ce fac ( si am reusit!). Dar cum "m-au prins" au inceput sa scimbe foaia. Salarul nu mai era acelasi, bonusurile erau, dar ptr. ceilalti colegi, nu pentru mine, programul flexibil era idem: variabil pentru ceilalti, fix (cu program zilnic de la 12-20) doar pentru mine. Intr-un fel imi spun ca e vina mea: am avut un job care, asa prost cum era, era sigur, m-am lasat prostita de niste mincinosi. Am vrut sa arat ca pot face mai mult. Si pot, doar ca altii nu vor sa ma lase sa fac mai mult. Si nu cred ca am asteptari prea mari. Firma e o multinationala in care "limba oficiala" e franceza. Vorbesc bine franceza, lucrez si mai bine la calculator, deci nu sunt o "neinitiata" care vrea mai mult decat poate. Si nu vreau decat sa fiu tratata ca un om normal si sa am aceleasi drepturi ca un om normal.Atat!

De ce boala suferi?In ROMANIA orice e posibil ...coloana varza si te deplasezi ?

Inca da! Si sufar de scolioza dorsala in $. Asta e diagnostul pus de medici. Coloana se curbeaza tot mai tare, maduva in timp ( intr-o luna sau 5 ani??? cine stie?) se va strangula. Cutia toracica e deformata, si am probleme de respiratie. Dar incerc sa fac sa dureze cat mai mult, desi in ultimii 2 ani s-a agravat foarte mult. Inevitabilul se apropie.

Scuze lella68 pentru ca in mesajul anterior ti-am stalcit numele.

Din intamplare stiu cum este, am trecut prin lucruri asemanatoare.

Am schimbat un loc de munca bunicel pentru altul unde castigam mai bine dar munceam mai mult si s-a dovedit ca trebuia sa suport mai multe. Asa ca mi-am schimbat iar si iar locul de munca si de fiecare data "am nimerit din lac in put". Castigam bine dar trebuia sa suport o groza de mizerii si sa fac lucruri care imi produceu sila ( de exemplu vindeam lucruri de "rahat" si-mi convingeam clientii ca fac o afacere). Pana la urma am renuntat si am constatat ca pensionarea pe caz de boala a fost doar o formalitate pe care ar fi trebuit sa indeplinesc mai demult.

Aveam tot cam varsta dumitale cand m-am pensionat. E drept ca venitul din pensie este destul de modest dar nu mai trebuie sa "inghit" toate lucrurile care imi faceau viata amara.

Daca vrei sa fii respetata, tu trebuie sa fii prima care sa te apreciezi si sa te respecti.

Nu e nici o problema ptr ca mi-ai gresit numele. Sa sti ca si eu ma gandesc din ce in ce mai mult sa ma pensionez. Nu merita sa te umilesti. In fond nu am cerut nimic pe gratis. Mi-am muncit fiecare banut. Si nu m-am ales cu nimic in afara de umilinta, stress, batjocura. Partea buna e ca reusit sa imi imbunatatesc nivelul de franceza, ma descurc bine cu calculatorul (cum v-am zis), si daca ma pensionez, cel putin voi sti sa conversez pe net si in franceza, nu doar in romana. Dar e trist ca se pierd multi oameni buni numai din cauza ca soarta a fost nedreapta cu ei. Si de cele mai multe ori, un om cu handicap poate face cat 10 oameni sanatosi. Pacat ca isi bat joc de noi... Iti multumesc mult pentru sfaturi. O sa fac in asa fel incat sa trec de iarna, dar din primavara incep demersurile pentru pensionare.

Analizeaza situatia, s-ar putea ca o schimbare sa iti ajute. Faptul ca stapanesti bine franceza si te descurci cu calculatorul s-ar putea sa iti fie de folos.

Cu ceva timp in urma am vazut anunturi pe net ale WEBHELP Romania care cauta persoane cu handicap pentru BUCURESTI cunoscatoare de franceza + calculator

Chiar si acum e un anunt asemanator pe site-ul https://www.hipo.ro/locuri-de-munca/vizualizareFirma/324/WEBHELP%20Romania

Chargé de Clientèle avec français
part-time
Student/Absolvent 17.09.2011

Iti multumesc pentru sprijin. E exact ce mi-ar place si ce stiu sa fac. Asta fac si acum: lucrez si eu intr-un call center (in franceza). Singura probleme e ca nu sunt din Bucuresti ci din Mures. . dar o sa urmaresc, poate vor scoate si posturi ptr provincie (sau munca la domiciuliu?)
Mersi mult!

De mult vreau sa comentez despre Discriminare .
Si vreau sa vorbim, sa comentam despre Locurile de Munca .
Cum le-am obtinut ? Cum le pastram ? Care ne sunt drepturile ,dar OBLIGATIILE ?
Eu ,reamimtesc ,am lucrat la un atelier de croitorie-serie , 12 ani, 1980-92 .
Si eu m-am pensionat inca din anul '92.
M-as bucura foarte mult daca as primi aici multe replici , comentarii , critici , orice, insa sa fie argumentate si gandite .
Scopul sa fie acela de a intelege situatia Persoanelor cu Handicap care reusesc sa lucreze . Si totusi se confrunta cu dificultati reale.
Petru , a scris mai sus ca
In zilele noastre foarte multe persoane solicita , cer Pensionarea de Invaliditate .
Aceasta Cerere se depune la Comisia de Expertiza Medicala .
Este examinata, expertizata medical si aprobata dupa caz .
Am sa expun ,sau va relatez ceia ce mie nu mi se pare in regula si este ignorat de lege .
In Legea 57/1992 persoanele cu handicap aveau dreptul sa se pensioneze dupa urmatoarele criteri ;
La gradul 2 de invaliditate ,de pilda, femeiile daca aveau 15 ani vechime in munca, iar barbatii 20 , ieseau la pensie ca si cum ar fii limita de varsta
Acum in Legea 263 a Pensiilor Publice esti obligat sa ramai in activitate pana la implinirea varstei de 50 de ani.
Oameni buni, persoana cu handicap ,in special , are o capacitate de munca la 18-20 de ani si dupa 20 de ani de munca abia mai reuseste sa razbata . Chiar daca are numai 38-40 de ani .
Sa gaseasca alt loc de muncaeste aproape ,daca nu cumva de-a dreptul o imposibilitate.
Daca ceri pensionarea, iti cere sa fii bolnav, sa ai un motiv solid nou ivit , ca si cum pana acum persoana cu handicap pana acum ar fii avut o putere de munca fantastica.

Exista si un tabel Anexa a legii ;
la varsta de 20 de ani sa ai 1 an de munca .
La 30 de ani sa ai minim 8 ani de munca ;
la 60 de ani ,.sa ai minim 27 de ani de munca.

Daca ai nenorocul sa ai varsta de 45 de ani si o vechime in munca de 28 de ani mai astepti pana cand implinesti 50 de ani ca sa poti cere pensie de drept.
Nici un doctor nu recunoaste ca puterea de munca este mult diminuata .

Aceasta este CRUDA REALITATE IN CARE TRAIM .
Sunt acum pensionari de invaliditate cu varste mici de cotizare si primesc o pensie de doar 350 RON .

Asta este problema noastra , de nerezolvat, si unde se fac multe, multe abuzuri .

Muncitorul , persoana cu handicap la inceputul carierei este aproape fericit ca poate muncii .
Dupa 20 de ani de munca , pur si simplu se chinuie sa munceasca pentru ca daca cere PENSIONARE , nu i se acorda .
Iar cea acordata .... cuantumul ei este mizerabil . 350 de RON.

In '92 cu o vechime in munca de 12 ani .... acum am ajuns la 415 RON.
In 2012 cu o vechime in munca de 28 de ani .... iti da doar 350 RON.

Cine sa gaseasca la 45 de ani, un alt loc de munca ? ESTE IMPOSIBIL. ( Persoana cu handicap ).

Mai poate fi asta numita PROTECTIE SOCIALA ?

Ciresaru a scris:Dragul meu si daca ar recunoaste, din cele amintite de tine, atat de precis si simplu ca sa inteleaga oricine, nu are ce face...el doar constata diagnosticul (intra-adevar e o chesti daca iti baga bete in roate, sau e un aberant in comisiile acelea de expertiza) dupa care vine cuantumul acela imposibil de-a dreptul! Nu ne ramane decat sa speram ca se vor schimba lucrurile si intr-adevar se va tine cont de cine este cu adevarat bolnav si se vor face acele eliminari ale smecherilor, dar nu se va opri totul aici ci chiar se vor face si adaugirile, mai de Doamne-ajuta, pentru ca omul sa-si poata duce traiul, cat de cat! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Discriminati de oameni

Drumul dramatic prin scoli al copiilor cu handicap: Discriminari, abuzuri, umilinte



Copiilor cu dizabilitati din Romania li se refuza sansa la normalitate, atat din cauza legislatiei defectuoase, cat si din cauza atitudinii profesorilor care nu stiu cum sa lucreze cu acestia si carora le este mai usor sa ii excluda.

Numai Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) are in evidenta sute de cazuri de acest fel, sustinand ca Romania se confrunta cu un real fenomen referitor la copii cu handicap carora li se ingradeste accesul la educatie, la normalitate.

Acest lucru se intampla in doua feluri, a explicat presedintele CEDCD, Madalina Turza, pentru Ziare.com. Pe de o parte, copiii nu se pot inscrie la scoala din cauza handicapului pe care il au. Pe de alta parte, acestia sunt inscrisi la scoala dupa niste demersuri insistente ale parintilor, care reusesc sa ii convinga intr-un fel pe directorii de scoli sa le primeasca copiii. Insa aproape de fiecare data, dupa o perioada, incep sa apara probleme foarte mari, de la cazuri legate de discriminare pana la "abuzuri ingrozitoare".

O fetita cu dizabilitate grava, refuzata la inscriere de 3 scoli din cauza "politicii" institutiilor

Cel mai recent caz mediatizat este cel al Alexiei, o fetita cu tumora hipotalamica, ce a fost refuzata la inscriere de trei scoli, una dintre acestea motivand ca micuta nu se potriveste cu "reputatia" institutiei. "Toti se confrunta cu diverse tipuri de discriminare, sunt dati afara de la scoala, iar invatatorii coalizeaza cu parintii celorlalti copii din clasa impotriva copilului cu dizabilitati, pentru ca dascalilor le este greu sa-l gestioneze", a marturisit Turza.

Astfel, accesul la educatie este limitat in faza initiala, adica in momentul inscrierii la scoala, fie pe criterii subiective, cum s-a intamplat in cazul Alexiei, ceea ce este "o incalcare flagranta a legii", fie pe criterii ascunse sub motive obiective, cum ar fi ocuparea tuturor locurilor.

"Parintii nu au cum sa verifice. Din pacate, marea majoritate a acestora au o atitudine de umilinta si se duc acolo gandindu-se ca scoala respectiva le face un favor daca le primeste copilul, pentru ca asta este cumva mentalitatea generata de autoritati de-a lungul anilor", a adaugat presedintele asociatiei.

Legislatie defectuoasa

Nici legislatia nu ii ajuta prea mult pe acesti copii, din contra, le ingreuneaza existenta. "Avem si o problema de ambiguitate a legii. E clar ca accesul la educatie este garantat in Romania, atat prin legea Educatiei, cat si prin legea 448 care gestioneaza zona de dizabilitate. Deci la nivel general accesul este garantat, insa apar tot felul de probleme cand intri in partea de detalii", a spus Turza.

Oprescu a dus scaune cu rotile copiilor dintr-o scoala speciala din Bucuresti

"Ca un copil cu dizabilitate sa mearga la o scoala de orice fel, trebuie sa treaca printr-un filtru, adica sa mearga la comisia de evaluare care ii da o orientare scolara, fie catre o scoala normala, fie catre una speciala. Aici apar problemele, pentru ca aceasta comisie a inceput sa identifice o metoda tipic romaneasca pentru a evita complicatiile. Astfel, comisia evita sa dea certificate si le spune parintilor asa: 'Gasiti voi scoala care e dispusa sa va primeasca copilul si, dupa ce ati identificat-o, noi va dam hartia', ceea ce este un abuz", a explicat presedintele CEDCD.

Copiii cu deficiente de vedere au inca un handicap: dotarile din scoli

Atunci parintele, care nu cunoaste foarte bine legea, face un "drum infinit" pe la diverse scoli, care refuza direct sau indirect sa ii primeasca copilul. Daca ar avea o orientare scolara, institutia de invatamant ar fi obligata sa il accepte.

Exista insa multe cazuri in care copiii cu handicap au fost primiti pentru ca aveau certificatul, dar au aparut probleme de abuzuri si discriminari ulterioare. Acesta este motivul pentru care comisia evita sa mai dea orientari scolare.

Profesorii ii exclud pe copiii cu dizabilitati

"Este o problema pe de o parte legislativa si pe de alta parte de atitudine a profesorilor, care refuza efectiv sa accepte astfel de copii. Eu pot sa inteleg faptul ca este mai dificil sa ai un copil cu dizabilitate in clasa, dar copiii astia trebuie sa fie acolo. Iar profesorii trebuie sa beneficieze de niste cursuri de pregatire ca sa stie cum sa lucreze cu ei, ar trebui, prin lege, sa existe manuale adaptate.

Toate aceste lucruri sunt prevazute de Conventia ONU pentru copiii cu dizabilitati, aceste lucruri functioneaza bine in alte tari", a subliniat Turza.

Aceasta a mai spus ca, intr-adevar, este greu sa te descurci cu un copil cu dizabilitati, dar nu din vina lui, ci din cauza ca nu exista instrumentele cu care sa-l gestionezi. Iar scolile speciale nu sunt o solutie, avertizeaza presedintele CEDCD, si nu numai pentru ca asa considera asociatia condusa de ea, ci pentru ca aceasta este viziunea internationala, reglementata prin Conventia ONU, pe care si Romania ar trebui sa o respecte.

Copil legat de maini si de picioare, intr-un centru special din Arad

"Existenta scolilor speciale este o forma de segregare, cum erau pe vremuri scolile pentru albi si scolile pentru negri. Copiii astia nu trebuie separati, nu trebuie exclusi, ci adusi in interiorul celorlalti, trebuie gasite facilitati de a-i adapta la mediu.

Daca un copil nu poate urca, atunci ii faci o rampa, daca nu vede bine literele, ii faci manuale cu litere mai mari. Din acest motiv persoanele cu dizabilitati ajung sa fie asistate toata viata, pentru ca nu facem nimic pentru ele sa poata deveni active. Noi le dam sase milioane pe luna toata viata si ne plangem ca avem o tara de asistati", a acuzat Turza.

Aceasta a mai precizat ca CEDCD se lupta cu aceste cazuri, lucrand la un proces de schimbare a legii. "Noi nu vrem sa schimbam doua articole, ci, efectiv, sa rescriem o lege pentru drepturile copiilor cu dizabilitati, in acord cu Conventia ONU. Cu actuala legislatie nu poti decat sa te judeci la infinit", a mentionat presedintele asociatiei.

Scolile speciale, locuri de depozitat copiii

"Copiilor li se face viata un calvar la ore. Mai avem un caz recent in care mamei unui copil cu o dizabilitate fizica nu i se perminte sa vina ca insotitor la scoala, iar copilul de 12 ani este pus in situatia de a face pe el in timpul orelor. Ceilalti copii rad de el, este dat afara din clasa, nu i se acorda timpul necesar de a scrie la lucrari sau la teze, o jumatate de ora in plus, asa cum prevede legea, pentru ca el isi foloseste mainile mai greu", a povestit Turza.

Romancele isi declara copiii handicapati, pentru a avea concediu prelungit

Asemenea lucruri ii determina pe parinti sa isi retraga copiii de la scoala printr-un "consimtamant viciat", adica pe propria raspundere.

Fie ii tin acasa, fie ii duc in scolile speciale, unde sunt pusi gramada 10-15 copii cu tot felul de dizabilitati. "Cum sa predai pentru atatia copii atat de diferiti? Scolile speciale sunt doar locuri de depozitat copiii. Si se influenteaza negativ unii pe altii, unii dintre ei fiind cazuri cu potential mare de reusita", a adaugat presedintele asociatiei.

Numarul copiilor cu dizabilitati din scolile normale este infim. Este vorba despre cateva zeci de copii, in conditiile in care Romania are aproximativ 90.000 de copii cu dizabilitati, tinand cont doar de cei inregistrati.

via

”Nu intrati cu carucioarele!”

Un clujean imobilizat intr-un scaun cu rotile este uluit de afisul postat la intrarea intr-un magazin alimentar din Floresti - Cluj.



”Astazi am fost la un magazin, aici, in Floresti, pe strada Eroilor, in Ansamblul Multiserv. Am fost cu Adriana si cu fetita cu caruciorul si este un magazin de lactate cu denumirea ROMFULDA, iar la usa de la intrare scrie foarte frumos ”Va rugam nu intrati cu carucioarele in magazin”. Nu stiu daca magazinele au acest drept de a refuza sa intre mamele cu carucioare in magazin. In general cand merg mamele sa cumpere de la acest magazin trebuie sa isi lase copilul care este in carucior cu alta mama, cat timp isi face cumparaturile.

Poate unii vor zice de ce nu intra mama cu copilul in brate in magazin, dar poate acesta doarme sau daca intra cu el in magazin caruciorul ramane afara si s-ar putea sa nu il mai gaseasca acolo cand iese din magazin.

Mie mi se pare o descriminare pe fata mai ales ca acest magazin functioneaza fara sa aiba o rampa sau poate anuntul este valabil si pentru persoanele cu dizabilitati care utilizeaza fotoliul rulant. Pentru ori cine ar fi acest mesaj nu cred ca e normal”, ne-a scris Dacian Makszin, campion paralimpic la tenis de masa.
via

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilitati (CEDCD) si Asociatia pentru DRAVET au o cauza comuna: DREPTURILE copiilor cu dizabilitati. DIZABILITATEA NU ESTE O BOALA, CI O CONDITIE. Copiii cu Sindrom Down. Dravet sau Autism sunt o expresie a DIVERSITATII.