• Pro Stem Cell

    Asociatia PRO STEM CELL urmareste sa cuprinda in randurile sale oameni deosebiti, colaboratori, voluntari...
    Citeste mai mult
  • Celula Stem

    Celulele stem stau la baza formarii oricarui tip de celula din organism si pot fi folosite pentru ...
    Citeste mai mult
  • Comunitate

    Diversitate in Comunitate. Creeaza-ti un cont de utilizator si interactioneaza cu ceilalti membri. Inregistreaza-te!
    Citeste mai mult
  • 1
  • 2
  • 3

Index articole

Prima sedinta de laseropunctura

Dani Boariu cu familia in FrantaCu o zi inainte de Pasti, pe 6 Aprilie am plecat din Beijing, urma sa ne intalnim cu parintii mei care venisera tocmai din Romania cu masina in aeroportul Charles de Gaulles, aveam emotii pentru ei, era prima data cand iesisera cu masina intr-o calatorie atat de lunga, dar aveam incredere in capacietatile de sofer si un simt deosebit al orientarii al tatalui meu. Cu toate ca moralul si increderea in mine erau in crestere calatoria de intoarcere a fost parca mai greu de suportat, poate si datorita faptului ca nu eram complet refacut, poate si pentru ca nu mai zburam la clasa 'business' ci la economic, unde scaunele nu sunt la fel de comode, iar pentru o persoana imobilizata in acel scaun poate deveni un mic calvar greu de suportat, conditiile de zbor in aceste conditii punand reale probleme persoanelor cu dizabilitati.

Am aterizat pe aeroportul din Paris 13 ore mai tarziu dupa un zbor istovitor dar cu toate astea simteam ca mai posed rezerve de energie semn ca celulele implantate incepeau sa isi faca treaba, in Paris primavara isi intrase pe deplin in drepturi, se parea ca vom avea parte de o vreme incantatoare la cele 24 de grade anuntate de pilotul Aeronavei Boeing 777 care ne purtase din nou pe pamant European. Dupa cum ma asteptam parintii mei erau acolo in terminal, ajunsesera sa ma astepte si sa ma poarte spre noua mea aventura, urma sa petrecem sarbatorile pascale in capitala parisiana dupa care sa ne continuam drumul spre clinica de laseropunctura din Chapelle Montlinard.

Eram bucuros ca ajunsesem cu bine, ca imi revedeam parintii si deja ma simteam ca acasa, nu conta ca sunt la 2000 de km de casa, aerul familial European imi facea bine.

Dupa o noapte de odihna la un hotel din apropierea aeroportului unde eram cazati si in ajun de Paste ne-am luat inima in dinti si am profitat de ocazie sa facem un tur al Parisului, imi doream de mult sa vad Parisul impreuna cu prietena mea, acum eram aici si ii simteam parfumul prin toti porii. In aglomeratia soselelor parisiene mi se derulau prin fata ochilor punctele de principala atractie, ma lasasem complet furat de exaltare si de peisaj, pentru cei ce au vazut Parisul doar o singura data nu il vor uita niciodata, cu adevarat un aer aparte.

Totodata intentionam sa luam lumina la o mare biserica ortodoxa din inima Parisului dar aglomeratia si locurile de parcare practic inexistente ne-au dejucat planurile.

Dupa sarbatori pe data de 9 Aprilie ne-am indreptat spre clinica aflata la 250 de Km de Paris si la aproximativ 400 de Km de frontiera germana. Un nou capitol din viata mea incepea, o noua experienta, oare cum ma voi descurca de aceasta data, cum va fi la clinica, eram bantuit de multe semne de intrebare, dar o singura certitudine, va fi bine...!

Am ajuns in oraselul Chapelle Montlinard relativ usor dupa 3 ore de goana pe autostrada, orasel cred ca e impropriu spus, o comuna la granita dintre districtele Cher si Berry, intre Nevers si Bourges, o comuna idilica pe malul raului Loire afiliata orasului Charite sur Loire. Casele mici cochete, cu gradini ingrijite ne zambesc de pe marginea soselei principale ce strabate districtul, avem inchiriata o casa undeva la 15 Km de clinica asadar ne grabim sa ne cazam pentru ca a doua zi fiind programat la clinica voi avea o zi incarcata.

O casa cu aer vechi, medieval, o ferma in mijlocul campului si gazda noastra Jean Cristophe ne intampina in aerul caldut de inceput de Aprilie, suntem prea obositi dar mirosul intepator de lemn ars din semineul vechi ne trezeste melancolii, o dulce moleseala si o senzatie de liniste, un loc ideal unde sa te odihnesti si recuperezi dupa un drum atat de lung si obositor.

Dani in sedinta cu laserA doua zi dimineata incarcat de emotiile unei noi experiente ne indreptam spre clinica privata a doctorului Albert Bohbot, o clinica mica si cocheta situata pe marginea raului Loire inconjurata de paduri si domenii private, cu un personal ce deserveste nevoile clinicii minim dar eficient, un doctor dezinhibat si mereu bine dispus si amabil, complet profesionist in ceea ce face, ingredientele perfecte intr-o relatie medic-pacient. Clinica fiind structurata in doua compartimente, unul pentru cabinetul de laseropunctuura si cel de-al doilea desemnat salii si aparatelor pentru recuperare. Intr-una dintre multile discutii purtate cu el in timpul perioadei de terapie l-am rugat sa imi explice cum se traduce terapia cu laser practicata de el si in ce consta ea si mi-a explicat foarte plastic: 'Coloana ta vertebrala e acum precum o auostrada cu gropi in constructie, eu nu mai incerc sa o petecesc incerc sa iti construiesc alta', imi parea foarte logica si veridica explicatia lui, o magistrala de transmitere a informatiei neorganica si creeata din vechile principii ale acupuncturii chinezesti combinata cu un laser de joasa frecventa.

Dupa primele sedinte de laseropunctura am inceput sa ma simt mai bine, in plus aceasta terapie combinata cu miscarea de la sala, bicicleta si scripetele au inceput sa lase urme benefice asupra organismului meu! Se punea in discutie si ridicarea mea in picioare intr-un verticalizator dar la o examinare mai amanuntita medicul a decis sa amanam acest procedeu pentru urmatoarea sesiune din Iunie atunci cand picioarele mele slabite dupa 9 ani de sedentarism vor fi mult mai pregatite sa sustina greutatea corpului.

A fost prima data cand primeam niste garantii si un pronostic pozitiv, medicul imi garanta ca daca voi continua tratamentul din Franta la o frecventa din doua in doua luni in minim doi ani voi incepe sa stau in picioare, bineinteles ca totul se va intampla treptat, pas cu pas, un proces lung dureros si costisitor dar se va intampla! Acest pronostic favorabil mi-a reintarit increderea, mi-a redat noi sperante si m-a incurajat totodata ca sunt pe drumul cel bun. Am inceput cu o sesiune de trei saptamani, urmatoarele ce vor urma fiind de cate doua saptamani fiecare. Au trecut trei saptamani si grele si frumoase, dar parintii erau alaturi de mine si ma sustineau, prietena mea era acolo si era tot ce imi puteam dori, simteam ca terapia isi face efectul si eram increzator si fericit, traiam cele mai bune momente de la accident incoace, pe cat a trecut de repede perioada spitalizarii in China pe atat de repede a trecut prima mea sesiune de recuperare la clinica din Franta, urma sa plecam cat de curand si deja regretam asta!

La intoarcere eu si prietena mea aveam bilete rezervate la avion Paris Bucuresti dar ma simteam in putere si vroiam sa experimentez ceva 'oare voi rezista la un drum de doua zile cu masina Franta Romania, era o incercare peste care vroiam sa trec, eram contient ca inainte imi era greu sa rezist chiar si cateva ore in masina, doua zile de mers cu masina e o experienta extenuanta chiar si pentru o persoana valida, dar se anuntau pentru urmatorii ani multe astfel de drumuri deci trebuia sa stiu daca sunt pregatit sau nu.

Dupa efectuarea testelor la sfarsitul sesiunii ne-am luat ramas bun de la clinica si am pornit spre o noua experienta 'Drumul spre casa' dupa aproape doua luni de la plecarea spre China ma intorceam din nou acasa...


A doua Sedinta

Dani si Dana la clinica Albert BohbotLa mijlocul lunii Iunie 2007 eram programat la clinica din Chapelle Montlinard pentru a doua sesiune de recuperare si tratament, dupa cateva zile de programari, pregatiri si emotii inerente eram din nou pregatit de drum, de aceasta data plecam la drum cu prietenii mei Stefi & Fely si prietena mea Dana. Era vara, era cald, intentionam sa imbinam utilul cu placutul, sa imi fac tratamentul si recuperarea dar sa si profitam de vara, de drum si sa ne cream clipe frumoase impreuna, din pacate vom avea parte de doua saptamani de frig si umezeala.

Urma sa fiu ridicat in picioare dupa 9 ani de la accident, muncisem mult in cele doua luni trecute de la ultima sesiune pentru a-mi intari musculatura, 'oare muncisem destul, oare imi vor sustine muschii picioarelor greutatea corpului', aveam incredere in medicul de acolo si in capacitatea si competenta lui profesionala asadar probabil ingrijorarea mea era pe jumatate fondata. Drumul a fost parca mai lung si mai greu decat imi aduceam eu aminte, cu mici popasuri si opriri am mers 22 de ore non stop, la intrarea in Franta cand mai aveam 450 de Km pana la destinatie am cautat popas peste noapte intr-o localitate numita Glacier Chatteau, eram obositi vroiam doar sa dormim, sa ne odihnim pentru a ne putea continua drumul in siguranta a doua zi, nu stiu cand am adormit, nu stiu cand a trecut noaptea stiu doar ca ma aflam din nou in masina spre destinatia finala.

Am ajuns cu bine dumineca seara, trebuia sa ne odihnim pentru ca a doua zi eram asteptat la clinica pentru a-mi incepe terapia, ne incurcasem putin pe traseu dar asta facuse calatoria mai interesanta si greu de uitat. Eram cazati in aceiasi locatie in care fusesem si in primavara pentru prima saptamana dar in saptamana a doua urma sa ne mutam mai aproape de clinica, in casa unui englez tetraplegic cu care ne imprietenisem in primavara, englez care suferise o fractura de coloana in urma unui salt cu parasuta si caruia atat de bine ii facea tratamentul de la clinica incat cumparase o casa in zona si in timpul in care el nu era acolo o inchiria si altor pacienti ce isi faceau tratamentul la clinica.

Bob mi-a povestit ca inainte de tratament nu isi putea misca nici un muschi, nu simtea nimic iar acum incepea sa miste bratul si antebratul si sa ii revina sensibilitatea. Atunci cand nimeni nu iti mai ofera nici o sansa, nici o speranta, atunci cand pronosticul medicilor te indeamna sa te resemnezi noi eram acolo, ne agatam de fiecare speranta, luptam pentru fiecare milimetru din corpul nostru adormit si ne bucuram pentru cel mai nesemnificativ progres. Am intalnit acolo oameni din toate colturile Europei, chiar si din America sau Australia, toate acele chipuri pe fata carora citeai mai degraba ambitie si incrancenare decat resemnare si declin, majoritatea tineri, majoritatea frumosi si plin de viata, toti ciuntiti de acea secunda de nesansa si destin potrivnic.

Am reintalnit fete cunoscute, familiale, acelasi medic amabil si tonic si simteam oarecum toate astea de acum fac parte din viata mea, nu ma mai simteam departe de casa, de fapt aceste locuri tindeau sa devina a doua casa pentru mine. Am fost ridicat in picioare, in prima zi probabil si din cauza emotiilor si a surescitarii nervoase nu am rezistat prea mult, simteam cum imi explodeaza fiecare atom din corp, o presiune imensa in picioarele amortite, din cauza presiunii, a batailor inimii accelerate ameteam pana la limita lesinului dar in urmatoarele zile aceste simptome urmau sa se diminueze ajungand in final chiar sa imi placa aerul rarefiat al inaltimilor.

Sufeream ingrozitor de febra musculara, muschii mei lenesi si obisnuiti cu repaosul se razvrateau impotriva tratamentului la care erau supusi, dar pentru mine era un semn bun, inca ii aveam, functionau si ii puteam resuscita chiar daca asta se traducea in durere si suferinta! Durata efectiva zilnica a tratamentului cu laser se intensificase de la 15 minute la jumatate de ora iar spre sfarsitul intervalului suferisem o mica interventie chirurgicala la o unghie de la picior astfel fiind obligat sa pun capat pentru moment ridicarii la verticala. Avusesem parte de o vreme nefiresc de rece si ploioasa pentru aceasta perioada a anului si pentru aceasta zona a Frantei, ploua incontinuu de 10 zile, eram plictisiti si irascibili iar timpul parca statea in loc, Romania se topea la 44 de grade iar noi in Franta tremuram in miezu verii la 15 grade...

Am plecat spre tara pe o vreme umeda si rece iar pe masura ce ne apropiam se incalzea tot mai mult incat nici n-ai fi zis ce lasam in urma, au fost 2 zile de chin pentru mine, ma durea cumplit piciorul, degetul operat, resimteam fiecare frana sau schimbare brusca de directie dar strangeam din dinti si ma rugam sa ajungem cat mai repede acasa, parea un drum fara sfarsit, cel mai greu resimtit de mine de pana acum. Urma probabil sa ma reintorc in Franta pentru a treia sesiune undeva in luna Octombrie, dar pana atunci mai era mult, multe urmau sa se mai intample!

Dosarul meu medical postat pe site-ul clinicii, 28 Iunie 2007 a doua sesiune de recuperare si tratament la clinica de laseropunctura din Chapelle Montlinard Franta.

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Leziunea medulara

Traumatismul coloanei vertebraleAfectiunile maduvei sunt rezultatul unor traume ale coloanei vertebrale. Oasele sau discurile deplasate apasa pe maduva. Traumatismele maduvei pot aparea fara fracturi evidente ale vertebrelor si puteti avea fracturi ale coloanei vertebrale fara sa fie afectata maduva.

Citeste mai mult...

Celula stem

Celula stem prezentata pe intelesul tuturorCelula stem este definita ca o celula care, prin diviziune, produce doua celule care au capacitatea de a ramane in stadiul de celula stem (pastrand astfel caracterul nediferentiat) sau de a se diferentia in urma unor diviziuni succesive.

Citeste mai mult...

Manifestul Dizabilitatii

omul in scaun rulantIn Romania, persoanele cu dizabilitati nu sunt inca respectate, ca persoane cu drepturi egale si nu li se recunoaste, pe deplin, valoarea si demnitatea umana. In acest moment, persoana cu dizabilitati se confrunta cu o serie de handicapuri create de societate.

Citeste mai mult...

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .